A trecut atat de mult timp incat nici nu stiu de unde sa incep. Viata are surprizele ei si noi nu suntem intotdeauna pregatiti sa le facem fata.
Pana nu demult, credeam ca sunt o fire independenta, self-suficient, ca sunt tare si nu am nevoie de prea mult sprijin, ca m-am crescut si educat mai mult singura. Dar de curand am aflat ca sunt opusul tuturor acestor lucruri. Sunt o fiinta umana, care are nevoie de atentie si sprijin, de un umar pe care sa plang si o mana pe care sa o tin cand mi-e frica. Lacrimile nu-mi sunt straine si, odata pornite, sunt greu de oprit. Dar cad, plang , ma dezmeticesc si incerc sa ma ridic incet, incet, pana sa realizez ca e mult mai greu sa te ridici cand nu ai in fata ta o mana de ajutor intinsa.
Am invatat ca am multe slabiciuni si ca sunt dependenta de dragostea, chiar si nemanifestata, a celor din jur. Intr-un film, demult, am auzit expresia ca traim impreuna cu jumatatile noastre, nu pentru ca-i iubim, ci pentru ca avem nevoie de martori la vietile noastre. Singurul lucru pe care il putem incerca in aceasta viata este sa facem lucruri de care ceilalti sa-si aminteasca, sa le trezim sentimente pe care celorlati le vor simti lipsa si sa lasam lucruri in urma noastra pe care nu le regretam.
Cu totii suntem efemeri, traim pentru putin, si nici atunci nu stim sa tragem cu adevarat aer in piept, ci ne lasam influentati de altii care cred ca stiu ce e mai bine, ce e corect. Greselile sunt bune doar daca le percepem si invatam ceva din ele. Daca continuam sa facem mereu aceleasi lucruri, sperand la rezultate diferite, ei bine, e o prostie. Cand ceva nu merge, repara-l! Cand ceva nu-ti place, cauta altceva sau incearca sa vezi partea pozitiva a lucrurilor!
Daca ar avea manual de instructiuni, vietile noastre nu ar fi cu mult diferite, probabil si fizic am incepe sa semanam intre noi, ducand viata corecta dpdv al sanatatii. Insa viata e ca un joc de noroc, nu stii ce castigi pana ce nu se termina.
Poti doar sa pariezi tot ce ai, sau dimpotriva, sa joci cate putin, riscand sa castigi putin. E adevarat ca cei care risca mult castiga mult? Sau e mai bine sa avem o strategie, sa anticipam miscarile adversarilor in incercarea de a pleca acasa cu toate jucariile?
Multe intrebari, raspunsurile probabil le gasim in jurul nostru, insa nu suntem noi pregatiti sa le vedem. Sper ca atunci cand le vom vedea sa nu fie prea tarziu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu