Luna decembrie e poate, cea mai asteptata luna din an. Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost transfigurata intr-o sarbatoare a cadourilor, unde rolul principal il joaca Mos Craciun. Nu am nimic impotriva cadourilor, ba dimpotriva, mi se par frumoase gesturi de afectiune, atata timp cat sunt facute din placere si nu din obligatie.
Asa ca in asteptarea mosului, ascult cele mai frumoase melodii :)
sâmbătă, 4 decembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
Ne nastem perfecti
Ne nastem perfecti. De ce oare pe drum ne pierdem pe noi, ne pierdem din inocenta si ajungem niste persoane pe care cand eram mici le uram? Valorile ni se schimba in timp , evolueaza sau regreseaza, depinde de perspectiva.
Cand suntem mici cea mai importanta constanta din viata noasta este familia. Ne dorim sa ii avem pe cei dragi alaturi, sa invatam bine, sa-i facem mandri , pentru ca apoi sa ne transformam in niste egoisti , absorbiti de munca si rezultatul ei - banii. Poate acest lucru se datoreaza nevoilor noastre , care sunt intr-o continua transformare.
Cum spunea si Maslow, nevoile noastre trebuie satisfacute intr-o anumita ordine, pentru ca de cele mai multe ori nesatisfacerea nevoilor de baza ne impiedica sa avem si alte nevoi. Spun de cele mai multe ori, pentru ca stiu ca unii oameni se implica atat de mult intr-o relatie, incat uita sa mai si manance.
Uneori, imi doresc sa incerc si eu un atasament dincolo de ratiune, insa imi este greu sa renunt la atata raceala. As vrea doar sa ma pot pierde o data, ca sa am ocazia de a ma regasi. Sa o iau de la capat, sa-mi schimb viata perfecta.
Cand suntem mici cea mai importanta constanta din viata noasta este familia. Ne dorim sa ii avem pe cei dragi alaturi, sa invatam bine, sa-i facem mandri , pentru ca apoi sa ne transformam in niste egoisti , absorbiti de munca si rezultatul ei - banii. Poate acest lucru se datoreaza nevoilor noastre , care sunt intr-o continua transformare.
Cum spunea si Maslow, nevoile noastre trebuie satisfacute intr-o anumita ordine, pentru ca de cele mai multe ori nesatisfacerea nevoilor de baza ne impiedica sa avem si alte nevoi. Spun de cele mai multe ori, pentru ca stiu ca unii oameni se implica atat de mult intr-o relatie, incat uita sa mai si manance.
Uneori, imi doresc sa incerc si eu un atasament dincolo de ratiune, insa imi este greu sa renunt la atata raceala. As vrea doar sa ma pot pierde o data, ca sa am ocazia de a ma regasi. Sa o iau de la capat, sa-mi schimb viata perfecta.
vineri, 5 noiembrie 2010
Regret
Adrian Paunescu - De la un cardiac, cordial
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".
Sursa
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!".
Sursa
Nebun de alb
Adrian Paunescu - Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
luni, 25 octombrie 2010
vineri, 10 septembrie 2010
Tabara
Fara sa vreau sau fara sa stiu, a dat norocul peste mine si saptamana ce tocmai a trecut am petrecut-o la munte. Ca tot mi-era dor de o tabara si-un varf de munte, le-am avut pe amandoua si le-am savurat din plin. In plus, am avut parte si de-o intalnire neasteptata cu mos Martin , chiar doua pot spune - una in mediul lui natural, la cota 1400 si una in spatele hotelului, unde isi lua cina impreuna cu puiutul.
A fost o saptamana frumoasa, cu locuri noi si frumoase , cu amintiri si poze pentru o viata. Pot afirma sus si tare ca Romania este o tara frumoasa, cu micul amendament ca esti locuita :))
Pelesul este , din punctul meu de vedere , cel mai frumos castel din Romania. Arhitectura, grija pentru detalii si designul atat interior, cat si exterior reprezinta bunul gust al primului rege al Romaniei. Pelisorul insa, pare mai simplu si mai aproape de omul de rand, piesa care m-a impresionat cel mai mult din el fiind portretul reginei Maria alaturi de trei dintre cei sase copii ai ei.
Am vizitat si casa memoriala a lui George Enescu - simpla , construita in apropierea caii ferate si a raului, mi-a placut pentru ca imi amintea de pasiunea unui om mare. Pianul era prezent acolo, asteptand parca sa i se intoarca stapanul , sa-i mai atinga clapele macar o singura data.
Nu pot sa ierarhizez, dar un alt lucru frumos din trip-ul meu a fost vizitarea Canionului 7 Scari. Un loc construit de ape in stanci, unde accesul se face pe 7 scari cam alunecoase, cea mai lunga dintre ele masurand 35 m . Frica mea de inaltime si-a facut simtita prezenta :)) Insa imi place sa cred ca odata ce ajung la limite, le pot depasi.
O vara frumoasa, poate una dintre cele mai frumoase :)
A fost o saptamana frumoasa, cu locuri noi si frumoase , cu amintiri si poze pentru o viata. Pot afirma sus si tare ca Romania este o tara frumoasa, cu micul amendament ca esti locuita :))
Pelesul este , din punctul meu de vedere , cel mai frumos castel din Romania. Arhitectura, grija pentru detalii si designul atat interior, cat si exterior reprezinta bunul gust al primului rege al Romaniei. Pelisorul insa, pare mai simplu si mai aproape de omul de rand, piesa care m-a impresionat cel mai mult din el fiind portretul reginei Maria alaturi de trei dintre cei sase copii ai ei.
Am vizitat si casa memoriala a lui George Enescu - simpla , construita in apropierea caii ferate si a raului, mi-a placut pentru ca imi amintea de pasiunea unui om mare. Pianul era prezent acolo, asteptand parca sa i se intoarca stapanul , sa-i mai atinga clapele macar o singura data.
Nu pot sa ierarhizez, dar un alt lucru frumos din trip-ul meu a fost vizitarea Canionului 7 Scari. Un loc construit de ape in stanci, unde accesul se face pe 7 scari cam alunecoase, cea mai lunga dintre ele masurand 35 m . Frica mea de inaltime si-a facut simtita prezenta :)) Insa imi place sa cred ca odata ce ajung la limite, le pot depasi.
O vara frumoasa, poate una dintre cele mai frumoase :)
miercuri, 25 august 2010
Dor
Mi-e dor , dar nu stiu nici eu de ce sau cine. Poate mi-e dor de prietenele mele, de perioada liceului, cand nu ma gandeam atat de mult de ziua de maine. Poate mi-e dor sa ma indragostesc, sa simt fluturasii cum imi zburda prin stomac, mi-e dor de strangerea de mana si de plimbarile nocturne. Poate mi-e dor de facultate, de cursurile in care radeam si ma jucam in loc sa fiu atenta la profi, de ciocolatele calde de la "Balena" sau de mancarea buna de cantina.
Cu siguranta nu mi-e dor de orele plictisitoare de istorie, de directoarea care a instaurat comunismul in liceu si din cauza careia nu puteam chiuli :)) Nu mi-e dor de momentele de asteptare, cand nu stiam ce eu si el simteam. Nu mi-e dor de serile de dinaintea examenelor, cand apelam la cana cu ness sa-mi pot tine mintea treaza, sa pot invata ceva ce ar fi trebuit sa invat din timpul intregului semestru.
Mi-e dor insa sa zambesc si sa iubesc, sa ma simt iubita si sa strang in brate pe cineva atat de tare , fara sa ma gandesc ca ar putea spune ca sunt nebuna. Mi-e dor sa-mi iau rucsacul in spate si sa urc muntele, sa fac un foc de tabara si sa stau la povesti. Mi-e dor sa joc palete si sa ma simt copil. Mi-e dor de mare, chiar daca nu sunt mai mult de trei saptamani de cand nu am mai vazut-o.
Mi-e dor de mine.
Cu siguranta nu mi-e dor de orele plictisitoare de istorie, de directoarea care a instaurat comunismul in liceu si din cauza careia nu puteam chiuli :)) Nu mi-e dor de momentele de asteptare, cand nu stiam ce eu si el simteam. Nu mi-e dor de serile de dinaintea examenelor, cand apelam la cana cu ness sa-mi pot tine mintea treaza, sa pot invata ceva ce ar fi trebuit sa invat din timpul intregului semestru.
Mi-e dor insa sa zambesc si sa iubesc, sa ma simt iubita si sa strang in brate pe cineva atat de tare , fara sa ma gandesc ca ar putea spune ca sunt nebuna. Mi-e dor sa-mi iau rucsacul in spate si sa urc muntele, sa fac un foc de tabara si sa stau la povesti. Mi-e dor sa joc palete si sa ma simt copil. Mi-e dor de mare, chiar daca nu sunt mai mult de trei saptamani de cand nu am mai vazut-o.
Mi-e dor de mine.
duminică, 27 iunie 2010
Ce au in comun o nunta si cu o farmacie veterinara?
Desi la prima vedere ar parea ca nu pot avea nimic in comun, din motive de economie sau poate rentabilitate, oamenii le-au gasit o intrebuintare comuna:
Ambele apar pe acelasi fluturas ! Sunt plasate si in acelasi cartier, insa mai mult de atat, nu vad nicio asemanare. [De fapt, ar mai exista o varianta.. poate organizaeaza nunti pentru catei!]
Ambele apar pe acelasi fluturas ! Sunt plasate si in acelasi cartier, insa mai mult de atat, nu vad nicio asemanare. [De fapt, ar mai exista o varianta.. poate organizaeaza nunti pentru catei!]
Fumeaza (not) sanatos !
Ce le mai trece unora prin cap... Astazi am gasit un site care m-a si amuzat, m-a si intristat . Se numeste fumeazasanatos.com
Cum poti sa alaturezi aceste doua cuvinte? Bine, site-ul propune un tip de tigari care ar fi cica sanatoase, in sensul ca nu sunt la fel de daunatoare precum cele obisnuite. Insa sa fumezi sanatos? E ca si cum ai spune sinucide-te sanatos !
Lumea e in stare sa vanda orice, numai sa faca bani. We're going mad!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)